Pitzi si tehnologia :)

IT-ist

Microbist

Cinefil

Motanel, are nevoie de un camin...

Azi am auzit un motanel plangand... si nu am putut pleca fara el.

Necazul e ca nu am unde sa il tin, eu sunt mai mereu plecata... si are nevoie de un camin primitor.

Doritorilor le pot spune ca e jucaus si pare tare descurcaret...

Cristian Nemescu

Am reusit sa vad filmul lui Cristian Nemescu "California Dreamin' (nesfarsit)". Recunosc ca pe parcursul vizionarii filmului emotiile sunt amestecate. Un film realizat magistral cu mari actori care isi interpreteaza impecabil personajele, un scenariu unic... nu sunt critic de film dar am pretentia ca pot recunoaste un film bun. Si asta este. Un film f.bun. Te intristeaza doar faptul ca umorul il starneste in principal ignoranta specific romaneasca, sau ceea ce am numit si eu cu ceva timp in urma "tranditionalul las' ca merge..."
Astazi am gasit timp sa aflu mai multe despre film si despre regretatul regizor.
Filmul este realizat dupa o poveste adevarata, ceea ce era de asteptat, dar concluzia este una trista... asa e in Romania...
Ceea ce am aflat despre Cristian Nemescu nu face decat sa starneasca in mine revolta. L-a omorat prea, mult prea timpuriu tot ignoranta specifica acestui loc. Pentru ca in alte tari sunt convinsa ca nu este la fel de probabil ca la noi sa te omoare o masina mergand cu 140 km/h in plin centrul Capitalei, dupa ce trece pe culoarea rosie a semaforului... si nu e singura data cand s-a intamplat asa ceva.

Mi se pare revoltator si ma trec fiorii pe masura ce citesc sau ascult mai multe impresii despre omul care a fost Cristian Nemescu. Un om de un bun simt deosebit, timid, dar un acelasi timp un foarte bun profesionist. Un om care a investit tot ceea ce a castigat din scurt metrajele realizate in noi proiecte... Un geniu care s-a stins! Ce pacat!
Ar fi trebuit sa le fie rusine celor care sunt responsabili de monitorizarea traficului, Politiei Rutiere, dar nu le este, ar trebui sa ne fie rusine ca exista radare la ore de varf cand se poate merge cu max. 20-30 km/h, dar noaptea nu exista sau opresc mai degraba pe cei care merg cu 70-75 km/h... Ar trebui ca cineva sa se simta responsabil. Dar exact ca in filmul lui Cristian Nemescu, nimeni nu se simte responsabil iar faxul pleaca mai departe (cei care au vazut filmul "California Dreamin'" stiu despre ce vorbesc...

As vrea sa aflu ca in Romania, astazi, nu se mai pot intampla astfel de lucruri si apoi ma voi simti indreptatita sa fiu revoltata la vizionarea unui astfel de film, care ne pune intr-o lumina proasta in fata strainatatii. Din pacate nu pot. Mi-e rusine dar nu pot...

Sa te odihnesti in pace Cristian Nemescu!


http://www.adevarul.ro/2006-08-26/Actualitate/regizorul-cristian-nemescu-ucis-intr-un-cumplit-accident_196143.html

http://www.protv.ro/stiri/divertisment/emotionant-regizorul-cristian-nemescu-premiat-postum-la-cannes.html

http://www.californiadreaminnesfarsit.ro/

Din Praga (1-3 iunie 2007)

Dupa destul de multa vreme am fost din nou entuziasmata de ceva: mi-am programat o iesire din ritmul cotidian, care inseamna multa munca, frustari, nemultumiri, oameni agitati si iar munca. Stiu ca eu am ales sa fie asa, cred ca e bine pentru mine acum sa fie asa, dar chiar si prea multa munca strica. Asa ca am profitat de ideea unui amic si am decis: plecare la Praga. Asa ca in cele 2 saptamani premergatoare plecarii la Praga, totul s-a masurat in zile pana la plecarea la Praga sau in lucruri de facut inainte de plecare la Praga si dupa venirea de la Praga...

Eram putin sceptica in ziua in care am plecat, pentru ca a te trezi la 3 dimineata pentru a prinde primul zbor spre Praga si a te mobiliza apoi sa colinzi singur pe strazile unui oras necunoscut pare putin dificil, dar cum spuneam entuziasm era undeva in adancul sufletului...

Asa ca odata gasit hotelul (destul de departe de centru), am plecat cu Metroul sa gasesc frumusetile orasului cu ajutorul hartii.

Aveam un plan pe 3 zile, de care imi propusesem sa ma tin... :)

Vremea era perfecta. Soare, o zi plina de lumina care ma ajuta sa ma mobilizez si sa privesc cu optimism aceasta escapada si in acelasi timp destul de racoare cat sa nu fie greu de respirat. Minunat!

Am luat metroul si am coborat in miezul orasului, la Muzeum - suna bine :) muzeu... zona de unde ma asteptam sa inceapa obiectivele turistice.

Si am ajuns la muzeul national... cu o frumoasa fantana arteziana in fata, Opera era pe cealalta parte a muzeului, dar aveam sa constat oricum, ca ma aflam in partea noua a orasului (Nove Mesto), desi in jur nu vedeai decat tot cladiri vechi (cam ceea ce avem noi in cartierul vechi din Bucuresti). Obiectiv turistic ajungea astfel sa fie pana si Gara :))




http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Nove%20Mesto/?action=view&current=c72d72be.pbr


Analizand harta cu mai multa daruire, am reusit sa ajung din ce in ce mai aproape de orasul vechi. Tanjeam sa vad si altceva decat Nova Strana pe placutele care indicau strazile. Si am reusit sa ma orientez pe baza hartii si sa ma apropii tot mai mult de ceea ce hartile indicau a fi un loc deosebit: Karluv Most - podul Carol - un pod construit in urma cu mai bine de 600 de ani, pentru a inlocui in vechi pod, o cale de acces exclusiv pietonala, unde cartile despre Praga spuneau ca ai dori sa te mai intorci. Eram curioasa daca e adevarat. In acelasi timp, simteam nevoia sa aflu cum se ajunge la Castel... unde imi propusesem sa ajung a doua zi...

Recunosc ca tind sa fiu relativ sceptica la recomandarile si impresiile formulate de altii, care consider ca se lasa prea usor impresionati de orice nu este romanesc...
Asa ca am vrut sa vad cu ochii mei "minunea". Si as spune ca a inceput bine, pentru ca exact cand ma apropiam de podul Karl am auzit zgomot de tobe si o trambita care anunta inceputul unui spectacol medieval... iar actorii defilau costumati in costume de epoca... chiar f. frumoasa priveliste...
Iata pozele... (putine pentru ca intentionasem sa filmez mare parte din eveniment, insa din greseala am apasat de 2 ori pe buton si ca un bun fotograf ce sunt... am ratat mare parte din defilare...)

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Nove%20Mesto/?action=view&current=a900b645.pbr

Am urmat convoiul pana in piata mare, unde urma sa aiba loc un spectacol... de unde am plecat curand intrucat nu intelegeam boaba din cele ce se spuneau pe scena...

Asa ca am intentionat sa ma intorc la Podul Karl, insa pe drum, am descoperit ceva ce mi se recomandase sa vad... cartierul evreiesc. Iar in cartierul evreiesc am gasit intrarea la cimitirul evreiesc...

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Orasul%20vechi%20-%202/?action=view&current=096c7f23.pbr


M-am mai acoperit in semn de respect (tricoul pe care-l purtam era cam scurt...) si am intrat in moschee. Apoi in cimitir. Recunosc ca nu credeam sa ma poata impresiona atat de tare acea priveliste, dar e intr-adevar coplesitoare. Cimitirul are 2 parti principale: cimitirul nou (in care se intra intai) si cimitirul vechi.



Cimitirul nou, este de fapt o incinta, cu mai multe incaperi, pe ale caror pereti sunt scrise la rand, fara intrerupere, numele evreilor ucisi aici: numele de familie scris cu rosu, urmat de prenumele lor si anul nasterii-anul mortii. Vezi familii intregi, tineri, copii... pereti intregi, mii, daca nu chiar zeci sau sute de mii de nume... infiorator... si nedrept.




Am pasit apoi afara, dupa ce am vazut moscheea. Afara te coplesteste aceeasi priveliste: sute de pietre de mormant cu sute de nume inscrise pe acestea, de data aceasta in ebraica. Si oriunde te-ai uita in jur vezi numai pietre. Sute de pietre, mii de nume... Recunosc ca mi-au dat lacrimile. M-am abtinut sa nu plang numai pentru ca erau copii in jurul meu, care nu ar fi inteles de ce plang... dar mi s-a parut ingrozitor sa vad cum oameni nevinovati au fost condamnati fara drept de apel - la moarte, doar pentru ca purtau un anumit nume si imbratisasera o anume religie...

Dupa ce am iesit din cimitir, mai aveam dreptul sa vizitez cateva moschee. dar am preferat sa plec mai departe, catre Podul Karl, in speranta ca ma voi mai inveseli.

Podul Karl are intr-adevar un farmec aparte... trebuie sa recunosc. E f.aglomerat si cu toate acestea nu-ti da sentimentul de agitatie... e plin de artisti ambulanti: autori de portrete, caricaturi, fotografi ai caror fotografii ar gasi cu usurinta un loc de cinste intr-o galerie de arta fotografica... iar Vltava curge linistita punand amprenta aceea de armonie asupra locului si oamenilor... minunat! Atunci am inteles de ce scria in ghidul acela ca orice turist va dori sa revina aici pe parcursul sederii la Praga :)

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Nove%20Mesto/?action=view&current=c913ba5a.pbr

Si tot aici am inteles de ce in nici un ghid nu scria cum se ajunge la Castel. Pentru ca odata ajuns aici nu puteai sa nu-l vezi: era pe culmea dealului din orasul vechi - adica dincolo de pod: maret, se zareste in spatele cladirilor vechi si vegheaza asupra orasului...

Am urcat spre castel, prin orasul vechi, desi planificasem ca acesta sa fie obiectivul zilei 2. Dar mai aveam ceva energie si timp si aflasem ca oricum s-ar putea sa nu ajunga o zi pentru a vizita castelul... Asa ca m-am indreptat catre acesta.

Trebuie sa spun ca nu am urmarit indicatoarele... ci am luat-o instinctiv, pe strazile care urcau... si e imposibil sa nu ajungi la treptele care te duc spre castel. Si aici chiar ai de urcat... eram deja obosita, ma dureau talpile (lipsa de exercitiu...) dar nu m-am lasat impresionata: vroiam sa ajung cu orice pret la Castel.

Si am ajuns... in fata castelului erau cantareti ambulanti care interpretau melodii traditionale... chiar frumos... am stat putin sa admir imprejurimile apoi am intrat in Castel. Aici am primit o harta si am vazut lista de obiective - nu e scurta. Asa ca am concluzionat ca a fost buna ideea de a imparti vizita in 2 zile.

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Nove%20Mesto/?action=view&current=44acee94.pbr

Am intrat in primul rand in Catedrala sf.Vito. Minunata, plina de splendoare si f. bine conservata. Aici am gasit si treptele care te duc in turn - 287 de trepte, pe care recunosc ca le-am urcat cum le-am urcat, dar la coborare le-am resimtit si mai tare, iar pe urma.. nu mai vorbesc. Eram sfarsita. Dar oricum, a meritat, sa vezi toata Praga de sus - de-a dreptul ametitor...

Apoi am mai vazut 2 expozitii si am decis sa ma relaxez in parcul din imprejurul Castelului. Parcul foarte ingrijit, cu un gazon mentinut exemplar, te imbia la relaxare, odihna, uitarea tuturor celor lumesti... M-am bucurat atunci pentru prima data ca eram singura in aceasta expeditie, intrucat as fi facut capul arsice altei persoane cu chestii de genul "Nu mai pot...!", "Ma dor picioarele ingrozitor...!". Se spune ca atunci cand gandim vorbim de fapt cu noi insine, iar eu de vreo ora numai asta spuneam si ma plicitisisem si ma isterizasem si pe mine cu propria-mi tanguiala, asa ca altul cred ca ma lasa acolo si-si lua campii :))

La intoarcere am coborat din nou treptele Castelului... m-a impresionat o priveliste: 2 turisti, trecuti de prima tinerete, tinandu-se de mana cororau treptele Castelului. Nu aveau nevoie de un sprijin fizic... se tineau de mana pentru ca probabil ca se tinusera de mana toata viata... nu stiu de ce ei m-au impresionat mai mult decat sutele de perechi pe care le vazusem impreuna... poate tocmai pentru ca mi se pare un gest foarte intim, ceea ce probabil ca persoanele care au trecut prin viata mea (trecator...) si au facut acelasi gest nu au putut sa inteleaga. Mi se pare un gest de sustinere reciproca, pe care il faci atunci cand stii ca omul de langa tine e cel pe care te poti baza si caruia ii transmiti acelasi lucru. Mi s-a parut minunat sa vad ca la orice varsta e posibil acest lucru. Aceasta este dragostea!

Am finalizat drumetiile intorcandu-ma pe podul Carol, care in asfintit arata si mai frumos... parea sa fie locul prin care au trecut toti poetii si artistii care apoi au pus pe hartie povesti de dragoste sau poezii de dor... Avea inca ceva din aerul boem al acelor vremuri, pentru ca sunt convinsa ca nu mai exista azi asemenea artisti...

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Orasul%20vechi%20-%202/?action=view&current=ec7f4ec2.pbr

Si astfel s-a terminat prima zi la Praga... Va vine sa credeti ca a fost numai o zi? Mie nu...

A DOUA ZI...

A doua zi cu greu am avut putere sa ma dau jos din pat si sa ma incalt... era f.f.greu. Dar cu ambitie, reusesti orice. Iar eu aveam planuri mari, chiar daca afara era mai intuncat si peste noapte plouase..
Asa ca am pornit din nou la drum. Aveam de vazut a doua parte de Castel..

Am reusit sa ajung in orasul vechi, mult mai repede de aceasta data (as fi un ghid bun acum, pentru amatori :) ) si am pornit intai cu gandul de a ajunge la biserica Sf.Nicolae, pe care o ratasem cu o zi inainte.

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Gradinile%20Castelului/?action=view&current=5cebb761.pbr

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Gradinile%20Castelului/?action=view&current=c8e17334.pbr

Apoi am fost sa vad Loreta... unde nu se fac poze, dar este intr-adevar minunat...

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Gradinile%20Castelului/?action=view&current=ea0ec469.pbr

Apoi m-am intors la Castel. Am mai vazut muzeul, galeria de arta (http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Gradinile%20Castelului/?action=view&current=4aaa7d21.pbr) , apoi m-am dus la turnul Daliborka, unde erau torturati detinutii... nu stiu de ce dar am avut impresia ca toate ustensilele de tortura de acolo au fost inventate de femei si folosite numai la torturat barbati :) . Stiu pe cineva care le-ar folosi si astazi... :)) Si sa nu credeti ca e vorba de mine... culmea e ca orice resentimente as avea fata de anumite persoane, nu le-as dori asa ceva... poate doar i-as lasa inchisi acolo o vreme ca sa nu mai fie atat de ocupati si sa aiba timp sa mediteze pana pot obtine niste raspunsuri pertinente si pentru ei si pentru altii...

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/?action=view&current=9bec7c52.pbr

Am ajuns apoi pe Zlata ulicka (Golden Lane), o strada veche, cu case din secolul 16, unde farmecul acelor fremuri a mai ramas inca dincolo de caracterul comercial pe care l-a capatat azi.

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/?action=view&current=79e0dcde.pbr

In final, am decis sa vad si Gradinile Castelului, foarte frumoase si ingrijite. Am inteles ca initial era cultivata vita de vie, dar in timp devenisera loc de recreere pt doamnele de la castel, ceea ce se simte si astazi cand treci pe acolo: liniste, relaxare, uiti de toate grijile si parca ai calatori in timp...

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/Gradinile%20Castelului/?action=view&current=2cc9d55b.pbr

Fireste, ceea ce mai e de mentionat e ca am revenit spre seara catre Podul Carol, care este intr-adevar minunat si nu te poti abtine sa nu petreci cel putin un sfert de ora pentru a admira souvenir-urile sau desenele artistilor.

Pare mai scurta ziua a doua, nu este asa? Pare... dar sa stiti ca picioarele mele nu spuneau acelasi lucru...

A TREIA ZI

Ultima zi la Praga.

Cred ca plouase toata noaptea. De fapt inca ploua dimineata. Ca in fiecare zi, nu am prins micul dejun. Dar nu-mi pasa foarte tare...micul dejun nu are mult farmec daca-l iei singur...

Dimineata m-am trezit deci, m-am imbracat bine (trebuie sa spun ca era destul de rece afara), am facut bagaje, am predat camera, am lasat bagaje la hotel si .... la plimbare. Aveam o tinta deja stabilita: cetatea Troja. Am luat tramvai, apoi masina (aceeasi care ducea la Zoo) si am cautat cetatea. Dar pt ca am ratat statia, m-am gandit ca de ce nu m-as duce si la zoo. Timp aveam ca ma intorceam cu ultimul avion, asa ca...

Am ajuns la Zoo, unde eram a 2632-a persoana intrata... ceea ce m-a facut imediat sa ma gandesc ca probabil trebuia sa fie similar cu a intra in cusca cu lei. De ce? Simplu... la zoo vin multi copii, deci tipete, agitatie, galagie. Dar am fost surprinsa placut ca nu era deloc asa. Copiii cuminti, parintii civilizati, toti respctau regulile de baza si dovedeau o buna crestere. Ma uitam in jur si nu vedeam decat oameni normali, cu familie, cu copii sau fara copii, tineri, foarte multi tineri... ma intrebam sincer eu de ce nu am vrut asta de la viata. Probabil ca asta am vrut, dar de frica ca nu as putea avea toate acestea, nici nu am avut... E... asta e. Deci vreme ploioasa, melancolie... dar nu multa si energie.

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/?action=view&current=fd266662.pbr

Ceea ce era putin deprimant era ca in general animalele dormeau. Probabil ca asta ar fi trebuit sa fac si eu, daca as mai fi aut unde, dar camera trebuia predata. Oricum, mi s-a parut un loc foarte placut si frumos amenajat, pe care il recomand oricui ajunge la Praga. Cred ca cel mai agitat in perisaj a fost ursul polar...

Dupa zoo am incercat ca ajung la castel, dar era inchis. Anunturile erau in ceha, asa ca nu am inteles nimic si am renuntat. Si am decis sa ma intorc in orasul vechi, pentru ultima data la Podul Carol. Am ajuns in drum si pe la turnurile "dansatoare" Fred&Ginger, apoi am ajuns la pod, de unde mi-am luat ramas bun.

http://s206.photobucket.com/albums/bb177/ralucastein/La%20plecare/?action=view&current=68e160eb.pbr

M-as intoarce oricand la Praga. Nu cred ca te poti satura f.repede de ea...

Va doresc sa ajungeti si voi acolo si sper ca turul realizat de mine sa va fi convins....

Pe curand,

Raluca